Umblu liber | Petru

Daca Tudor Chirila canta despre omul plajei, despre omul noptii va scriu eu, cel care acum priveste monitorul in timp ce scrie randurile acestea. Este un om care nu agreaza diminetile, si nici zilele, ci unul care iubeste noaptea, care nu functioneaza excelent la lumina naturala ci la lumina difuza a veiozei de birou.

In seara aceasta am plecat de la radio cu o cu totul alta stare decat cea prezenta la inceputul emisiunii, incarcat cu energie de catre ascultatorii care mi-au fost aproape pana la ora 23, si ajuns in fata Casei Presei, in cautarea unui taxi, am fost intampinat de 2 caini foarte agresivi pe care i-am domolit cu vorbe frumoase si un zambet sincer, astfel ca ne-am imprietenit si ne-am mangaiat reciproc in miez de noapte pe o patura alba. Cu un pas saltaret de om vesel am cautat taxiurile, pe care nu le-am gasit, si fara nici un pic de stres am ales sa parcurg tot Bucurestiul pe verticala, pana in Vitan, pe jos, cand, deodata, a aparut un autobuz care sa imi serveasca drept caleasca pret de 2/3 din drum.

citeste mai mult »

Tags: noapte

Tags: experiment, fumat

Iubita mea urmareste emisiunea Euforia FB pe postul cu acelasi nume, o emisiune care la inceput mi-a parut a fi stupida, dar care mai tarziu, tragand uneori cu ochiul, s-a dovedit a fi chiar educativa. Niste concurenti, 3 sau 4, trec prin cateva probe vestimentare fiind apoi criticati sau laudati constructiv de catre juriul compus din stilisti, din care face parte si Alexandru Bar.

De ce-mi place omul? Pai, din cate am vazut, ofera critici constructive, stie despre ce vorbeste si, atunci cand este posibil si nevoie, ironizeaza concurentul sau vreun membru al juriului, mai ales daca acesta spune tampenii. Reactiile sale, provocate de cei din platou, sunt un deliciu, daca stai sa le analizezi.

citeste mai mult »

Tags: alexandru, bar, euforia, stilist

Evenimentele din ultima luna au generat in mintile unora dintre voi, probabil, o concluzie falsa: Petru l-a sapat pe Calin Gheorghe. A existat cel putin o asemenea opinie si mi-e teama ca nu a fost singura. De aceea tin din tot sufletul sa aduc lamuriri pentru a-mi sustine “nevinovatia”.

Pe data de 18 ianuarie (luni), am inceput o serie de 5 emisiuni de seara (Chillau) pentru a-l inlocui pe Calin, ca el sa se poata plimba linistit prin India in concediu. Nimic nou sub soare, exceptand poate destinatia lui. Am mai facut in locul sau cu multa placere si, ca sa fiu mai exact, in 5 ani de radio, o singura data l-am refuzat, avand si motiv intemeiat: nu am fost in localitate.

Petru, multumesc de ajutor pentru ca ai fost acolo atunci cand am avut nevoie – calingheorghe.ro

citeste mai mult »

Tags: calin, chillau, emisiune, gheorghe

Anii copilariei mi-au fost oarecum terorizati noaptea nu de ceea ce vedeam ci de cum uneori vedeam lucrurile in somn, dar si cu ochii deschisi. Cumva, daca priveam atent ceva sau daca ma concentram mai mult pe o imagine mentala, vedeam cum spatiul din imaginea respectiva se dilata enorm, astfel ca o camera de, sa zicem, 10 metri patrati se extindea pana la o suprafata, daca ar fi sa estimez, de 50 sau 70 mp. In acelasi timp lucrurile din camera se indepartau de mine pana cand abia le mai vedeam. Pentru a intelege sentimentul, imagineaza-ti un balon pe care ai desenat cu markerul niste puncte. Il umfli si vezi ca odata cu dilatarea spatiului, punctele se departeaza unele de celelalte. Asta pateam eu.

citeste mai mult »

Tags: spatiu

Cred ca ar trebui sa incetez sa mai dorm la amiaza ca incep sa am vise ciudate si nu stiu daca e de bine sau de rau. Daca simti ca ai o interpretare pe bune, te rog las-o aici printr-un comentariu. Se facea ca:

Eram intr-un metrou ce tocmai se oprise la Piata Iancului, o statie ce avea vreo 4 linii. Metroul parea mai mult un tren de cursa lunga plin de oameni. Oamenii nu puteau iesi din tren pentru ca nu exista nici o scara rulanta reglata pt urcare (nu intreba), sensul iesirii fiind cumva in sus. Asa ca mai multi au deschis calea prin niste deschizaturi, gen tobogane, urcand cu dificultate spre partea superioara a trenului. Intr-un final ajungem afara pe acoperis. Fiind metrou, electrificarea se facea prin a 3a sina.

Mergand acum pe acoperis, am stat in permanenta cu teama ca metroul va pleca si va intra astfel in tunel, lucru ce va condamna la moarte oamenii aflati pe acoperis. Mi-am setatat ca obiectiv sa ajung la un anumit vagon pentru a cobori de pe el, desi o puteam face pe oriunde, numai pentru a avea timp sa ma imbarbatez. Ajuns acolo, m-am aruncat cu frica de a-mi rupe glezna, cat mai departe pentru a evita zona electrificata. Pe jos foarte multa apa pentru o statie de metrou. Nu as fi vrut sa-mi ud tenisii.

citeste mai mult »

Tags: metrou